Este 06:06 dimineata. Este
luni. Sunt in gara , in orasul Simeria. Nu este prima oara cand vin aici, doar
ca prima data am avut un concert. Acum insa, astept trenul care ne va duce la
Craiova..
Realizez ca ieri, 11-06-2017,
aproape ca mi-am pierdut viata..
Acum stau si privesc in jur,
si ma bucur ca sunt in viata !
De foarte multe ori din
pacate nu apreciem ceea ce avem, si avem impresia ca totul ni se cuvine , ca
viata este oricum a noastra si putem
face tot ceea ce dorim cu ea, insa ne inselam amarnic..
Pe data de 10-06-2017, in jurul orei 04:00 dimineata, am pornit spre Sighetu Marmatiei, unde urma sa cant
la o nunta. Am ajuns in jurul orei 14:00, am mancat, am dormit vreo ora si
jumatate, apoi am mers la proba de sunet. Eram cazata exact in aceeasi locatie
unde avea loc si evenimentul..
Am intrat cu primul set in
jurul orei 20:30.. Ca idee totul a fost spectaculos.. A fost o nunta si o seara
minunata, cu oameni foarte misto, frumosi si plini de viata. Am ascultat
stiluri muzicale cu totul si cu totul diferite
fata de zona din care vin eu (Craiova)..
Ne-am trezit in jurul orei
13:00, am strans toate bagajele, si am mers catre receptie , unde urma sa facem
check-out-ul . Dupa ce am facut asta, eu imi doream foarte mult sa mancam in
incinta hotelului, fiindca auzisem ca mancarea este foarte buna.
(Pentru mine masa de
dimineata , sau prima masa, din zi este cea mai importanta, asa ca eu mananc
intotdeauna fix dupa ce ma trezesc.)
Tot insistam , si tot
insistam sa ramanem acolo sa mancam, insa colegii mei au decis sa pornim spre
casa, iar in drum sa oprim la vreun popas ceva.. Nu m-am mai putut opune si ,
am facut ca ei..
Dupa ce iubitul meu a
schimbat putin traseul , fiindca a vrut sa cumpere slanina si palinca dintr-o
localitate, am gasit apoi, in drum spre Dej , un loc in care parea ca se
mananca foarte bine .
Am mancat , destul de mult,
chestii traditionale si cu un gust excelent, dupa care, am convenit sa pornim
la drum separat, fiindca noi nu ne grabeam atat de tare, dar colegii mei da..
Drumul era foarte liber, era
foarte frumos afara, vizibilitatea era foarte mare..
La un moment dat, la vreo
cativa kilometri de Dej, intr-un sat, o masina din sensul opus venea cu o
viteza foarte mare, foarte aproape de sensul nostru de mers. Cand a ajuns langa
noi, aproape ca ne-a sters, iar iubitul meu, cel care conducea masina in care
ne aflam, a vrut sa ii faca loc si s-a dat putin in partea dreapta a carosabilului.
Partea proasta era ca ne aflam intr-o curba, nu foarte periculoasa, nesemnalizata, si din pacate, masina noastra a prins ceva
pietris sub roti si a derapat..
Imi amintesc doar, ca ne-am
intors, ne-am rasucit, si ne indreptam catre o rapa din afara carosabilului..
Atunci, iubitul meu a luat mainile de pe volan, si s-a aruncat asupra mea
efectiv, luandu-ma in brate pentru a ma proteja. Am deschis ochii jos, infipti
intr-un gard. Eu stateam pe scaunul din dreapta fata, si nu purtam centura,
desi, de cate ori sunt la volan, chiar daca am de condus 2 minute, imi pun centura. Ideea este
ca el mi-a salvat viata, sau m-a salvat de la un incident foarte grav, fiindca
puteam sari prin parbriz , sau sa ma lovesc foarte rau..
Atunci mi-am dat seama ca ma iubeste Dumnezeu, dar ca si el este in stare sa isi dea viata pentru mine !
Dupa impact, am deschis
ochii, am vazut ca ma pot misca, si am rasuflat usurata.. M-am dat jos din
masina.. Nici nu am avut timp sa ma dezmeticesc, sa imi fie teama sau sa fiu
socata.. Stiu doar ca imi tremurau putin picioarele si imi vajaia tot capul..
Nu imi amintesc sa ma fi lovit de ceva.. Iubitul meu m-a luat puternic in brate
si asta a mai absorbit din impact.. Cred doar ca m-am lovit de tetiera scaunului si am o mica julitura in
frunte.. Iubitul meu are acum doua degete rupte, Claudiu are genunchiul umflat
si julituri peste tot de la resturile de geamuri sparte, iar Robert, colegul
nostru, nu are absolut nimic..
Am coborat din masina
desculta, si m-a intepat o urzica..
Sus, pe carosabil, erau doi
oameni, care ne-au oferit primul ajutor. Ne-au adus apa si prosoape curate sa
ne curatam ranile, si au sunat la ambulanta si la politie..
Ca niciodata, ambulanta a
sosit imediat, si am fost transferati la Spitalul De Urgenta din Dej, unde nu
am cuvinte sa va spun cat de bine si frumos am putut fi tratati.
Evident ca i-am zapacit cu
intrebarile pe medicii de acolo, fiindca eu sunt un fel de bolnav inchipuit,
care citeste tot felul de lucruri pe internet, si care isi da singur
diagnostice.
Oamenii m-au linistit,
spunandu-mi ca nu am absolut nimic, dar ca trebuie sa fiu atenta la durerile de
cap, starile de voma si intoleranta la lumina. Daca acestea apar, trebuie sa
merg sa fac anumite investigatii. Au trecut cam 10 ore de la accident, dar nu
ma simt rau.. Este adevarat, ma doare putin capul, dar nu este o durere pe care
sa nu o pot suporta.
(Eu asociez durerea cu
impactul, dar cu o seara inainte, in timpul nuntii, pe tot parcursul
programelor artistice pe care le-am sustinut live, fiind foarte transpirata,
mi-a batut vantul in plete din cauza ventilatorului pe care il aveam pe scena.
Sa speram ca si de acolo este durerea.)
Voi tine totul sub
observatie, dar sper totusi sa nu se complice lucrurile...
Nu am avut curaj sa ii spun
mamei mele la momentul incidentului, fiindca este o fire foarte sensibila, care
se sperie foarte usor. Am vrut sa o scutesc de griji si de ganduri negative,
avand in vedere ca eu eram bine..
M-a sunat la un moment dat,
cand eu eram la spital, dar i-am spus ca am treaba si ca o sun putin mai
tarziu..
Ma simt atat de norocoasa, si
imi dau seama cat de mult ma iubeste Dumnezeu, tinand cont de gravitatea
accidentului. Nici unul dintre noi nu are rani grave sau contuzii majore.
Din pacate iubitului meu i-au
facut dosar penal pentru vatamare corporala din culpa, dar avand in vedere ca
noi nu am depus nici un fel de plangere, dosarul se va clasa si nu se va
continua sub nici un fel de forma..
Ca si o concluzie, sper ca
acest incident sa nu aibe repercursiuni asupra sanatatii noastre..
Aveti grija de voi si de
viata voastra! Este cea mai importanta!
PS: Masina este pregatita pentru FIER VECHI !
Cu dragoste, Oana
Comentarii
Trimiteți un comentariu