M-AM FACUT DE RAS !!

Nu este pentru nimeni un secret ca sunt un om care are simtul umorului. Ma simt putin flatata, chiar daca ma laud singura, dar din cate stiu, cei ce au simtul umorului sunt oameni inteligenti. 

Am un dar foarte special , nu stiu cum se face ca atunci cand am mai mare nevoie de un moment serios, sau trebuie sa fiu eu serioasa “dau cu bata in balta”. Ceva tipic unui sagetator, cred !!

Fiindca postarile mele de pana acum(doua la numar) au fost foarte citite si apreciate, am decis sa continui sa ma destainui, considerand ca daca imi deschid sufletul in fata voastra nu poate sa fie decat foarte bine!

Daca ai puterea sa recunosti cand gresesti ,daca povestesti ceea ce s-a intamplat candva in viata ta, inseamna ca esti un om asumat care are curajul sa le arate celorlalti cine este el cu adevarat.

M-am facut de foarte multe ori de ras in viata mea, dar am ales sa selectez cateva dintre cele mai importante momente de acest gen !

La varsta de 4 ani, am mers cred ca prima data intr-o emisiune televizata. Este adevarat ca era o televiziune locala, adica , nu foarte multi oameni ma puteau vedea, dar cu toate acestea, cand a inceput emisiunea si prezentatorul m-a invitat sa cant, cred ca din cauza emotiilor sau nu stiu, mi-a scapat o flatulenta, ca sa nu zic “part”. M-am chinuit cu greu, m-am incordat, am transpirat, dar nu am reusit sa o tin. A fost mai puternica decat mine , si... a iesit! BUF...

Am crezut ca am auzit doar eu , fiindca doua secunde a fost liniste si nu s-a auzit absolut nimic, dar.. dupa aceea toti au izbucnit in ras. Evident ca am cantat ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat !

Putin mai tarziu, am participat la emisiunea “Abracadabra “, care se difuza pe PRO TV. Cred ca aveam in jur de 6 sau 7 ani. Era o vara foarte calduroasa cand noi filmam. Fiind grasa, foarte pofticioasa si infometata, nu am mai avut rabdare sa terminam de filmat pentru a putea manca, asa ca am trimis-o pe mama mea sa imi cumpere ceva, fiindca imi plangea stomacul de foame. Mama mea a venit cu o banana si un croissant cu ciocolata. Le-am basculat rapid, si am intrat in platou. Nu a inceput bine melodia, ca mancarea , cum intrase a si vrut sa iasa. De data aceasta, a fost o alta iesire. Am varsat tot (vomat), Pare scarbos, de fapt, chiar este, fiindca peste tot in platou erau doar banane si ciocolata. Hahahaha!! Tin minte si acum fata lui Marian Ralea care nu stia ce il lovise !  M-au linistit toti spunandu-mi ca este o emisie inregistrata, si ca acest incident va fi taiat la montaj. 

Timpul trecea, eu cresteam si ca varsta si ca latime, si eram cred clasa a 8a.  Ma consideram gangsta, si imi cumparasem o pereche de blugi foarte largi. Realitatea este ca era singura pereche de blugi pe care o puteam purta fiindca din tot ceea ce probasem era singura care ma cuprindea. La o miscare brusca, pe care am facut-o blugi au cedat. Nu ar fi fost o problema daca nu s-ar fii rupt cu totul! Cand spun ca s-au rupt cu totul nu exagerez! Efectiv tot piciorul stang a ramas pe afara. Va dati seama ca nu a fost o imagine prea placuta , fiindca eram destul de durdulie. 

Tot prin aceeasi perioada, aveam o teza la Limba Si Literatura Romana. Profesoara de Romana era chiar diriginta mea. Pe vremea mea, scriam lucrarea pe pagini de caiet studentesc. Nu am avut chef sa invat evident, si mi-am pregatit de acasa vreo 5 sau 6 lucrari scrise deja cu data, nume , clasa, dar cu opere literare diferite. Asteptam doar sa mi se spuna ce am de scris, si doar selectam foaia corecta. Zis si facut. Am extras-o cu atentie din banca, am completat cu grija absolut totul si am predat lucrarea  dupa circa 20 de minute. Nu mi-am dat seama ca voi parea suspecta, avand in vedere ca era o lucrare de doua ore. Dupa ce am asezat foile pe catedra, am mers in banca, Doamna profesoara se tot plimba prin clasa, iar eu am inceput sa cotrobai printre celelalte foi ale mele. Arucandu-si ochii, a zarit si celelalte “teze” pregatite de acasa. Evident ca m-a facut de ras in fata clasei. Am fost nevoita sa rescriu totul , si am luat nota 7. 

Timpul a trecut si am ajuns sa am concerte si evenimente la care trebuia sa cant.

Aveam 120 de kilograme, si cantam la o nunta. Eram incaltata intr-o pereche de botine cu tinte, gen Lady Gaga. Foarte inalte si incomode. Imaginati-va ca in timpul unui dans , mi-a scapat piciorul si  m-am trezit direct pe burta. Ma intrebam cum oare am ajuns eu jos?! Invitatii radeau, iar cel care m-a ajutat sa ma ridic, mi-a soptit ca sarisera farfuriile in sus atunci cand am cazut.

Am avut la un moment dat un eveniment in Vrancea, unde inainte cu vreo trei ore, am aflat ca organizatorilor li se stricase instalatia de sunet si a trebuit sa facem playback. Nu prea dispun de astfel de melodii inregistrate fiindca de regula imi respect publicul si cant live, asa ca inainte cu vreo jumatate de ora de intrarea in scena, am salvat de pe youtube , toate piesele cu mine. 

Cum am intrat pe scena, doar ce incepuse piesa “TU”, colegul meu, a calcat pe cablul microfonului, fiindca aveam un microfon cu fir, si efectiv a smuls cablul din microfon. Mi s-a parut unul dintre cele mai penibile momente din viata mea. Foarte finut, pe partea de instrumental a piesei, am luat cablul de jos si am repornit microfonul. Am crezut ca vor rade toti de mine, dar nu si-a dat absolut nimeni seama. 

Tot legat de scena, trebuie sa va mai povestesc o intamplare. As avea un milion, dar le selectez pe cele mai penibile. 

Am avut un concert chiar in mall in Ramnicu Valcea. Cand spun in  mall, era chiar in centrul mall-ului, adica absolut toti oamenii ma puteau vedea. Eram putin mai dolofana decat sunt acum, si aveam o fustita roz, destul de “infoiata “. Eram incaltata intr-o pereche de sandale cu barete, care imi erau putin largi. La un moment dat, mi s-a prins piciorul in mocheta de pe jos, si degetele mi-au iesit prin baretele sandalelor. Am cazut.. A fost penibil fiindca mi-a cazut si microfonul din mana. Am incercat sa ma ridic rapid, dar nu am reusit sa o fac, fiindca fusta mi se prinsese sub picior, asa ca am stat intr-un genunchi cam un minut, pana cand s-a terminat piesa si a reusit colegul meu sa ma recupereze de jos. Absolut toata lumea radea. Mi-a fost foarte greu sa mai continui concertul, efectiv numaram minutele si piesele pana la sfarsit. 

Am reusit sa imi iau permisul de conducere, si imi cumparasem masina de o zi. Era practic a doua zi de cand conduceam. Am vrut sa fac o intoarcere rapida si am lovit masina unui vecin. La cateva zile, plimbandu-ma cu prietena mea cea mai buna prin oras, aceasta mi-a atras atentia cu privire la intrarea intr-un magazin, iar eu fiind un bun samaritean, am vrut sa o lamuresc. Mi-am luat frumos mainile de pe volan si masina mi-a intrat direct intr-un gard care despartea sensurile. Nu vreti sa stiti cati oameni m-au vazut si cati au ras de mine. Partea proasta este ca masina imi ramasese impotmolita acolo, si am avut nevoie de ajutor ca sa pot pleca. Partea buna este ca cei care au venit sa ma ajute, m-au intrebat senin: “Tu esti cumva Sore? “, iar eu, evident ca am spus :  “ DA”.

De foarte multe ori pe drumuri, noi artistii suntem grabiti. Suntem sunati de organizatori, nu trebuie sa intarziem , si de multe ori, cand ai mai multe evenimente intr-o zi, abia ai timp sa mergi la toaleta.           Astfel ca , intr-o zi de sambata, am avut vreo patru concerte, iar la ultimul eram in intarziere. Am ajuns la locatie cu vreo cinci minute inainte sa intru in scena, asa ca nu am apucat decat sa imi retusez putin make-up-ul. Simteam o nevoie urgenta de aajunge la toaleta, dar timpul nu imi permitea. La ultima piesa, pe la finalul acesteia, am comis-o. Am facut pe mine !! Hahahaha..Norocul meu a fost ca eram imbracata in negru, si ca.. am facut “ treaba mica”. Tin minte ca s-a intamplat acest lucru si din cauza efortului, fiindca si cantam si dansam in acelasi timp. Nu am mai putut sa astept nici macar remuneratia, si am fugit catre toaleta. 

Sunt sigura ca voi fi judecata pentru ceea ce urmeaza, dar nu am absolut nimic de ascuns si sunt lucruri normale care se pot intampla in viata unui om. Am pastrat pentru final cel mai penibil si groaznic moment din viata mea, de pana acum, ce-i drept.

Am fost invitata la nunta unor prieteni. Era o nunta superba, cu un aranjament floral superb. Am intrat, totul era alb. Scaunele, mesele, absolut tot. Nu am apucat decat sa ma asez pe scaun si am simtit ceva dubios. Acele zile delicate, tocmai ce aparusera fara semnalmente. Adica... intelegeti voi.. Nu am simtit nimic si.. m-am trezit cu musafirii in vizita, fara sa ma anunte si pe mine macar!! Nu vreti sa stiti cat de mult se vedea, mai ales pe scaunele acelea albe.. Norocul meu a fost ca eram imbracata intr-o rochie de culoare inchisa.. si ca pe mine nu s-a vazut. Tin minte doar ca am fugit cu scaunul!! Hahahahaha..acum rad , dar atunci am plans!!

Cum spuneam, in viata trebuie sa privesti mereu partea buna a lucrurilor si sa tratezi aceste situatii cu zambetul pe buze! Sper sa ma vedeti in continuare la fel de draguta si de gingasa fiindca repet, sunt o persoana sincera, si as vrea sa ma cunoasteti exact asa cum sunt !!

                                                     Cu dragoste, OANA